Nu de puține ori, relațiile de familie nu sunt cele mai bune între tatăl și mama nou – născutului, iar acest lucru afectează viitorul copilului din mai multe perspective. În acest articol vom analiză efectele juridice ale recunoașterii paternității copilului născut în afară căsătoriei.
Atunci când un copil se naște în afara căsătoriei, recunoașterea paternității este un pas esențial pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor legale ale tatălui. Însă, în unele cazuri, tatăl refuză să își asume responsabilitatea, ceea ce poate crea dificultăți atât pentru mamă, cât și pentru copil.
În cele ce urmează vom explora ce opțiuni legale există atunci când tatăl nu recunoaște copilul, care sunt pașii pe care îi poate urma mama pentru a stabili paternitatea și ce drepturi are copilul în această situație.
Ce reprezintă filiația?
Filiația reprezintă legătura juridică dintre copil și părinți, având implicații importante în ceea ce privește drepturile și obligațiile acestora.
În cazul copiilor născuți în afara căsătoriei, stabilirea filiației față de tată necesită o procedură distinctă, reglementată de legislația în vigoare.
Potrivit codului civil, filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, după caz.
În mod obișnuit, tatăl va recunoaște copilul la momentul nașterii, astfel că în certificatul de naștere al copilului, la rubrica părinți, va apărea atât mama naturală, cât și tatăl.
Tatăl poate recunoaște copilul, fie printr-o declarație făcută la serviciul de stare civilă, fie printr-un act autentic notarial sau testament.
Acțiunea în stabilirea paternității
Dacă recunoașterea voluntară nu are loc, din diverse motive, filiația poate fi stabilită printr-o acțiune în instanță, introdusă de mamă, copil sau de către reprezentantul legal.
Există situații nefericite când copilul decedează înainte de a-i fi stabilită filiația față de tată. Chiar și în această situație, legea spune că acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii.
Conform codului de procedura civilă acțiunea se introduce la judecătoria în raza căreia își are domiciliul reclamantul (mama sau copilul).
REȚINE! În situația în care adevăratul tată a decedat, poți în continuare stabili paternitatea copilului, dacă ai interes din diverse motive, spre pildă, la moștenirea tatălui. Astfel, acţiunea în stabilirea paternităţîi poate fi pornită şi împotriva moştenitorilor pretinsului tată.
Ce documente sunt necesare?
Pentru inițierea procesului, trebuie să formulezi o cerere de chemare în judecată, care trebuie să conțină:
· Datele de identificare ale reclamantului și ale presupusului tată;
· Motivele pentru care se solicită stabilirea paternitățîi;
· Mijloacele de probă care susțîn cererea (test ADN, martori, corespondență, interogatoriu, fotografii etc.).
În general, cea mai viabilă proba este testul AND întrucât reprezintă o expertiză medico-legală de specialitate ale cărui rezultate sunt în general foarte exacte.
Efectele stabilirii filiației
Odată stabilită filiația, copilul dobândește toate drepturile și obligațiile ce decurg din relația părinte-copil, inclusiv:
· Dreptul la numele tatălui.
· Dreptul la întreținere.
· Dreptul la moștenire.
Cât durează procesul?
Răspunsul la această întrebare nu poate fi unul exact întrucât durata procesului depinde de complexitatea cazului și de probele administrate, însă poate varia între câteva luni și un an.
Concluzii
Stabilirea filiației copilului față de tată în afară căsătoriei este esențială pentru protecția drepturilor copilului și pentru asigurarea unei relații familiale corespunzătoare. Atât recunoașterea voluntară, cât și stabilirea prin instanță sunt instrumente legale menite să garanteze această legătură juridică, în interesul superior al copilului.
Dacă aveți nevoie de sprijin în demararea acestor demersuri, nu ezitați să mă contactați pentru a găsi cea mai bună soluție la problema dvs.
