Divorțul în România. Ce trebuie să știi dacă ai copii minori

Divorțul reprezintă unul dintre cele mai sensibile subiecte juridice, fiind o decizie care afectează nu doar viața soților, ci și pe cea a copiilor sau a altor membri ai familiei. În România, aspectele ce vizează procedura divorțului sunt în prezent reglementate de Noul Cod Civil, care a preluat toate aspectele pe care le conținea Codul Familiei cu scopul de a oferi un cadru legislativ unitar și proceduri clare pentru a facilita separarea legală, fie că aceasta se realizează pe cale amiabilă, fie prin intermediul instanței.

Pentru mulți, procesul de divorț vine la pachet cu întrebări și incertitudini, spre pildă: Cu cine va locui copilul după divorț? Cum pot obține obligarea celuilalt soț la plata pensiei de întreținere și în ce cuantum? Ce înseamnă custodia copiilor?

În acest articol ne-am propus să tratăm sintetic și pe larg procedura divorțului, efectele sale asupra soților și asupra copiilor, costurile aferente, durata procedurilor și pașii legali.

Ce înseamnă divorțul și de câte tipuri poate fi acesta

Codul Civil reglementează, începând cu articolul 373, aspectele esențiale privind procedura divorțului, numele purtat de soți după desfacerea căsătoriei și, nu în ultimul rând, aspectele ce vizează situația minorilor după desfacerea căsătoriei.

Potrivit legii, divorțul reprezintă încetarea căsătoriei printr-o hotărâre judecătorească, pe cale amiabilă sau din alte motive prevăzute de lege.

Acesta poate avea loc în următoarele împrejurări:

• Prin acordul soților Acesta se poate realiza în fața Notarului Public dacă soții sunt de acord și nu există dispute privind copiii, la ofițerul de stare civilă, dacă nu există copii minori, sau în instanță, indiferent dacă există copii sau alte aspecte complexe, dacă soții cad de acord asupra separării.
• Atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și relația nu mai poate continua Este situația cel mai des întâlnită în practică și are loc atunci când unul sau ambii soți încalcă grav obligațiile matrimoniale, făcând imposibilă continuarea căsătoriei. Spre exemplu: infidelitate, violență, abandon familial.
• La cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani Intervine în situația în care soții sunt separați și nu mai coabitează de cel puțin 2 ani. Această perioadă trebuie să fie una continuă, fără întreruperi.
• La cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei Acest motiv de divorț vizează situația nefericită în care unul dintre soți, din cauza unor probleme de sănătate, nu mai poate continua căsătoria.

Divorțul la notar

Așa cum am menționat și anterior, divorțul la notar este una dintre cele mai rapide și simple modalități de a închia o căsătorie, fiind reglementat de Noul Cod Civil, în special prin art. 375, dar și prin Legea 36/1995, care reglementează activitatea și procedurile notariale. Acest tip de divorț este accesibil soților care doresc o separare amiabilă și îndeplinesc anumite condiții stabilite de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 375 din Codul Civil, divorțul poate fi realizat la notar dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

1. Ambii soți trebuie să fie de acord cu divorțul și să dorească să închie căsătoria pe cale amiabilă.
2. Dacă soții au copii minori, în mod OBLIGATORIU, aceștia trebuie să se îndeleagă cu privire la toate aspectele referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

Atenție! Partajul bunurilor nu este obligatoriu să fie soluționat în cadrul divorțului, dar dacă este cazul, soții pot încheia un act separat la notar.

Procedura în fața notarului

Pentru a divorța la notar, este nevoie ca soții să depună o cerere scrisă, precizând motivele și acordul pentru desfacerea căsătoriei.

Reține! Competent să dispună desfacerea căsătoriei este doar un notar care are sediul biroului în circumscripția judecătoriei sau a Tribunalului București, în a cărei rază teritorială s-a încheiat căsătoria sau se află ultima locuință comună a soților.

Cererea de divorț trebuie să cuprindă declarația soților prin care se arată dacă au sau nu copii minori din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, acordul de principiu al ambilor părinți cu privire la copiii minori, precum și învoiala acestora asupra numelui de familie pe care într-un va purta fiecare dintre soți după divorț.

La cererea de divorț trebuie atașate următoarele documente: certificatele de naștere ale soților, certificatele de naștere ale copiilor, copia cărții de identitate a soților. Odată cu depunerea cererii de divorț, soții vor prezenta notarului public originalul certificatului de căsătorie emis de autoritățile române, de pe care se va face copie legalizată, care va fi anexată la cererea de divorț.

După înregistrarea cererii de divorț, notarul public acordă soților un termen de reflecție de 30 de zile și îi informează despre aceasta la momentul înregistrării cererii.

Dacă la expirarea termenului de reflecție soții îyi mențin acordul, notarul constatată desfacerea căsătoriei și emite certificatul de divorț.

Limitările divorțului la notar

• Nu este posibil dacă unul dintre soți refuză să coopereze sau să se prezinte la notar.
• Dacă există litigii privind custodia copiilor sau partajul bunurilor, procedura trebuie desfășurată în instanță.

Divorțul la notar este soluția ideală pentru cuplurile care au ajuns la un acord amiabil privind separarea, oferind o cale legală simplă, rapidă și eficientă. Nu trebuie omis nici faptul că acest tip de divorț presupune costuri mult mai reduse decât divorțul desfășurat în fața instanței.

Divorțul în fața instanței

Din păcate, în tot mai multe situații, soții aleg să soluționeze diferendul în fața instanței de judecată, întrucât există grave neînțelegeri între aceștia.
Primul pas pentru a porni o astfel de procedură judiciară este formularea unei cereri de chemare în judecată, în care se arată în mod obligatoriu motivele pentru care căsătoria dintre soți nu mai poate continua, numele pe care soții îl vor purta după desfacerea căsătoriei și aspectele privitoare la situația minorilor (locuința copilului, pensia de întreținere etc.).
Cererea se depune la instanța de judecată competentă, conform art. 914 Cod Procedură Civilă, care este, de regulă, judecătoria în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

Documentele necesare sunt similare cu cele necesare pentru divorțul la notar: copii legalizate de pe actele de stare civilă, documente care să susțină motivele de divorț invocate (de exemplu, certificate medicale, dovezi ale infidelității, dovezi ale separării în fapt etc.).

Suplimentar, în cazul divorțului la instanța de judecată, se pot administra și alte mijloace de probă, precum: audierea unor martori, ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani, interogatoriul celuilalt soț, fotografii etc.

Ce trebuie să ceri în fața instanței

Atunci când depui o cerere de divorț în fața instanței, este esențial să formulezi clar solicitările tale pentru a acoperi toate aspectele relevante. Cererile trebuie să fie conforme cu legislația în vigoare și să reflecte situația specifică a căsătoriei și nevoilor tale.

1. Solicită desfacerea căsătoriei, indicând motivul divorțului:
   1. Prin acordul părților (dacă există înțelegere între soți);
   1. Din culpa exclusivă a unuia dintre soți;
   1. Din culpa comună;
   1. Din cauza separării de fapt sau a altor motive temeinice.
2. Autoritatea părintească (dacă există copii minori)
   Custodia poate fi comună (adică exercitată de ambii părinți) sau exclusivă (dacă există motive întemeiate, cum ar fi violența sau incapacitatea celuilalt părinte).
3. Pensia de întreținere pentru copii minori
   Potrivit legii, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Dacă copilul nu mai locuiește cu ambii părinți, obligația de a plăti pensie de întreținere revine părintelui nerezident.
4. Programul de legături sociale cu minorul
   Programul de legături personale cu minorul este un drept al părintelui care nu locuiește cu copilul după desfacerea căsătoriei.
   ATENȚIE! Acest program trebuie stabilit cu mare atenție pentru a nu-ți prejudicia interesele și pentru a garanta respectarea dreptului tău.
5. Aspecte privitoare la numele de familie
   În funcție de interes, poți solicita păstrarea numelui pe care l-ai dobândit în timpul căsătoriei sau revenirea la numele anterior.
   Păstrarea numelui de familie după divorț este o opțiune pe care mulți soți o consideră pentru diverse motive personale, sociale sau juridice.
   Printre acestea se numără:
   1. Păstrarea numelui de familie asigură o continuitate a identității personale în relațiile sociale, profesionale și familiale.
   1. Evitarea situațiilor în care schimbarea numelui ar putea crea confuzie sau disconfort în relațiile interpersonale sau în viața profesională.
   1. Numele dobândit în timpul căsătoriei rămâne asociat cu aspecte importante ale vieții anterioare, cum ar fi experiențele profesionale sau sociale.
   1. Păstrarea aceluiași nume după divorț poate facilita continuarea relației cu copiii, oferindu-le o bază mai stabilă din punct de vedere familial.
   1. Schimbarea numelui după divorț poate fi percepută de unele persoane ca un semn de separare definitivă și poate crea dificultăți sociale sau emoționale, mai ales în comunități mai tradiționale.
6. Acordarea unor despăgubiri
   În cadrul divorțului, despăgubirile pot fi acordate unui soț în anumite situații. Aceste despăgubiri sunt destinate să compenseze diverse aspecte financiare sau nepatrimoniale, precum și impactul negativ al separării asupra unuia dintre soți.

Dacă unul dintre soți a fost vinovat de încălcarea gravă a obligațiilor căsătoriei, cum ar fi infidelitatea, abuzul fizic sau psihologic, abandonul familial, celălalt soț poate solicita despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
În cazul în care divorțul se pronunță din culpa exclusivă a unuia dintre soți, soțul nevinovat poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită.

Totodată, soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreținere și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.

Hotărârea de divorț

În urma procesului de divorț, instanța de judecată va pronunța o hotărâre judecătorească prin care se vor tranșa aspectele privitoare la căsătorie, situația minorilor, despăgubiri, etc.
Potrivit legii, instanța se pronunță printr-o sentință care poate fi atacată cu apel de soțul nemulțumit, în 30 de zile de la comunicarea soluției.
Desfacerea căsătoriei produce efecte juridice definitive, iar soții nu mai sunt legați prin obligațiile matrimoniale.
De asemenea, custodia copiilor este stabilită, iar în cazul unui divorț în care soții nu au ajuns la o înțelegere, instanța decide pe baza interesului superior al copilului.
Nu în ultimul rând, instanța va decide și asupra pensiei de întreținere pentru copii sau întreținerea între soți, dacă este cazul.

Ce înseamnă pensie de întreținere

Conform legii, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
În mod normal, întreținerea se acordă în natură, adică prin achiziționarea de îmbrăcăminte, alimente, rechizite, jucării, etc., însă există situații în care, după divorțul soților, pentru a evita discuții și dispute, instanța stabilește ca obligația de întreținere să se realizeze prin plata unei sume de bani într-un cuantum prevăzut de lege.
Pensia de întreținere este proporțională cu venitul părintelui și nevoile copilului. Potrivit Codului Civil, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește astfel: o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.

Ce fac dacă soțul refuză să plătească pensie de întreținere sau își ascunde veniturile?

În situația în care fostul soț plătește o sumă mult inferioară veniturilor obținute, poți formula o cerere de chemare în judecată, iar în cursul cercetării judiciare vei solicita instanței să facă verificări la ANAF sau la angajator pentru a afla care este cuantumul real al veniturilor încasate de pârât.

În cazul în care celălalt părinte nu se conformează de bunăvoie obligației de a achita pensia de întreținere, poți trece la executarea sa silită și, totodată, poți formula o plângere penală pentru infracțiunea de abandon de familie reglementată de dispozițiile art. 378 din Codul Penal.
Conform legii, neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală.

Cum îți poți păstra numele de familie după divorț?

Așa cum am menționat deja, păstrarea numelui de familie după desfacerea căsătoriei reprezintă, în multe situații, o dorință a soțului divorțat, fundamentată pe aspecte ce țin de păstrarea unei legături cu copiii, continuarea unei identități familiale, respectarea unor obiective personale sau profesionale, etc.
Pentru a-ți păstra numele, în cadrul procedurii de divorț trebuie să vii cu argumente solide și probe care să demonstreze susținerile tale.
De exemplu, dacă ești o persoană cunoscută în mediul afacerilor sau deții mai multe drepturi de proprietate intelectuală, poți face dovada acestor lucruri cu înscrisuri sau martori.

Cât durează un divorț?

Răspunsul este unul foarte complex deoarece depinde de mulți factori precum: atitudinea soților, existența sau nu a copiilor minori, probele ce urmează a fi administrate, încărcătura instanțelor de judecată, obținerea documentelor, etc.
În cazul divorțului pe cale amiabilă, fie în fața notarului, fie în fața instanței de judecată, acesta este cel mai rapid tip de divorț, unde soții ajung la o înțelegere asupra tuturor aspectelor (custodie, partaj, pensie de întreținere, etc.). Durata variază între 1-3 luni.
În cazul divorțului în care soții nu ajung la o înțelegere, divorțul poate dura chiar și un an de zile. Până la soluționarea dosarului de divorț, poți formula pe calea ordonanței preșidentiale o acțiune în instanță în care să soliciți, cu titlu provizoriu, stabilirea domiciliului copilului, obligarea celuilalt părinte la plata pensiei de întreținere și alte aspecte de interes.

Ce fac dacă celălalt soț refuză să se prezinte pentru a divorța?

Trebuie să știi că refuzul soțului de a colabora nu reprezintă un impediment pentru desfacerea căsătoriei, deoarece nu poți fi ținut într-o relație fără dorința ta.
Primul pas este să formulezi o cerere de chemare în judecată. Instanța de judecată îl va cita, iar dacă nu se va prezenta poate pronunța divorțul în lipsa sa, având în vedere dovezile disponibile și interesul superior al copilului, dacă este cazul. Practic, acesta își va crea singur un dezavantaj.
După obținerea unei hotărâri judecătorești definitive, indiferent de atitudinea soțului, această soluție va produce efecte juridice, iar statutul de căsătorit va înceta.

Concluzie

Încheierea unui divorț poate fi un proces complex, mai ales atunci când unul dintre soți refuză să participe sau există divergențe legate de custodie, partaj sau pensie de întreținere. Cu toate acestea, legea oferă diverse soluții pentru a asigura o desfacere legală a căsătoriei, chiar și în lipsa unui acord comun sau a unei prezențe fizice a ambelor părți.
Astfel, prin intermediul instanței, citării prin diverse forme, medierii sau altor proceduri legale, divorțul poate fi soluționat într-un mod echitabil, garantând respectarea drepturilor ambelor părți implicate.
Dacă ai nevoie de consiliere juridică în astfel de situații, nu ezita să mă contactezi.