Împărțirea Moștenirii: Răspunsuri la cele mai frecvente Întrebări

De ce este important să cunoști regulile moștenirii?

Moștenirea este o temă sensibilă care, de multe ori, poate genera tensiuni și conflicte în cadrul familiei. Lipsa unei înțelegeri clare a regulilor juridice care guvernează acest proces poate duce la confuzii, nemulțumiri și, uneori, chiar la ruperea relațiilor între membrii familiei.

În prezentul articol ne vom axa să răspundem punctual la cele mai frecvente întrebări pe care oamenii și le pun atunci când trebuie să dezbată o succesiune.

De-a lungul timpului, oamenii s-au aflat de multe ori pusi fata în fata cu următoarea alegere greu de făcut: să dea întăietate relațiilor stabilite cu membrii familiei sau să aleagă în detrimentul acestora bunurile ramase în urma moștenirii.

Ei bine, aceasta disputa poate fi evitata și rezolvata cu ușurință, daca înțelegem ce drepturi avem, cum putem preîntâmpina un litigiu, care sunt costurile împărțirii unei moșteniri și ce acte sunt necesare.

Condițiile legale pentru a veni la moștenire

Potrivit normelor reglementate de Codul Civil, moștenirea reprezintă transmiterea patrimoniului defunctului către una sau mai multe persoane în ființă.

Moștenirea unei persoane se considera deschisa la momentul la care aceasta a decedat.

Pentru a deveni moștenitor al unei persoane decedate, trebuie îndeplinite anumite condiții prevăzute de lege. Acestea asigură că numai persoanele eligibile pot avea drepturi asupra bunurilor lăsate de defunct. Condițiile variază în funcție de calitatea moștenitorului (legal sau testamentar), dar se aplică urmatoarele principii generale esentiale.

  1. Existenta capacității succesorale

Capacitatea succesorală se referă la dreptul unei persoane de a moșteni, iar pentru a avea această capacitate, trebuie îndeplinite următoarele cerințe simple: moștenitorul trebuie să fie în viață la momentul decesului defunctului.

Exista și o excepție de la aceasta regula care spune că in cazul copilului conceput, dar nenascut, acesta va moșteni daca se vă naște viu. Pe scurt, daca fătul se afla în burta mamei și se naște viu, acesta vă moșteni chiar daca autorul sau (persoana pe care o vă moșteni) a decedat înainte că el să se fi născut.

2. Perosana care vine la moștenire nu trebuie să fie nedemna

O persoană nu poate moșteni dacă este declarată nedemnă prin lege. Cauzele de nedemnitate includ:

•Fapta penală împotriva defunctului: de exemplu, moștenitorul a săvârșit un act intenționat de omor sau tentativă de omor asupra defunctului.

• Fapta penala împotrivă altui succesibil: de exemplu, moștenitorul săvârșește intenționat o infracțiune de omor sau tentativa la omor împotrivă altui moștenitor, pentru a-l înlătură pe acesta din urma de la moștenirea defunctului.

• Exercitarea unor acte de violenta fizica sau morala împotrivă defunctului.

• Falsificarea, distrugerea sau ascunderea testamentului.

• Împiedicarea cu rea – credință a celui care lasă moștenirea, să întocmească, să modifice sau să revoce un testament. Putem lua exemplu situatia in care îl constrângi pe defunct ca în timpul vieții, acesta să nu lase un testament în favoarea altui succesibil

Efectele nedemnitatii constau în înlăturarea moștenitorului nedemn atât de la moștenirea legala, cât și de la moștenirea testamentara.

RETINE! Nedemnitatea poate fi înlăturată dacă defunctul a iertat persoana respectivă înainte de deces, fie prin testament, fie printr-un act juridic autentic (notarial). Actul de iertare nu poate fi unul tacit.

3. Persoana care dorește să vina la mosenire trebuie să aibă calitatea de moștenitor legal sau testamentar, sau altfel spus, trebuie să aibă vocație la moștenire.

Există două categorii principale de moștenitori:

-Moștenitorii legali, care sunt recunoscuti în baza legii:

  • Rudele defunctului, organizate în clase de moștenitori (descendenți, ascendenți, colaterali).
  • Soțul supraviețuitor, care are drepturi speciale reglementate de lege.

– Moștenitorii testamentari, desemnați prin testament. Aceștia pot fi:

  • Persoane fizice (rude sau terți).
  • Persoane juridice (organizații, fundații, biserici etc.).

Cum se împarte mostenirea intre rude?

Pentru început, trebuie să știi că moștenitorii legali sunt grupați în funcție de gradul de rudenie cu defunctul.

•  Clasa I – Descendenții

Include copiii defunctului (naturali, adoptați, legitimi sau din afara căsătoriei) și, în caz de predeces, descendenții acestora (nepoți, strănepoți), până la nesfarsit.

Aceștia dobândesc întreagă masa succesorala, în mod egal și înlătură toate celelalte clase de moștenitori. Spre exemplu, daca sunt 4 copii, aceștia vor dobândi fiecare cate un sfert din moștenirea defunctului.

În concurs cu soțul supraviețuitor, aceștia dobândesc în total ¾ din masa succesorala, urmând a se împarți în mod egal intre aceștia.

•  Clasa a II-a – Ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați

Ascendenții privilegiați sunt părinții defunctului (tatăl și mama).

Colateralii privilegiați sunt frații și surorile defunctului, precum și descendenții acestora (nepoți de frate/soră).

Ascendenții privilegiați dobândesc un sfert din moștenire (daca exista doar un partine), iar colateralii privilegiați dobândesc restul de 3/4. Daca vin la moștenire ambii părinți, aceștia dobândesc împreună ½ din moștenire, iar frații și surorile defunctului dobândesc restul de jumătate.

Situația se complica daca la moștenire vine și soțul supraviețuitor, care vă dobândi 1/3 din masa succesorala daca vine în concurs atât cu părinții, cât și cu frații defunctului, iar daca la moștenire vin pe lângă soțul supraviețuitor, doar părinții sau doar frații defunctului, soțul dobândește jumătate din moștenire.

•  Clasa a III-a – Ascendenții ordinari

Include bunicii, străbunicii și alte rude ascendente mai îndepărtate.

Bunicii  defunctului dobândesc întreagă avere succesorala, daca nu exista alte rude dintr-o clasa mai apropiata de moștenitori.

În concurs cu soțul supraviețuitor, aceștia culeg doar un sfert din moștenire.

•  Clasa a IV-a – Colateralii ordinari

Include rudele colaterale mai îndepărtate (veri primari, unchi, mătuși).

Aceștia vin la moștenire doar daca nu exista moștenitori din alte clase și dobândesc întreagă avere succesorala. Daca defunctul a fost căsătorit, soțul supraviețuitor dobândește ¾ din masa succesorala.

• Soțul supraviețuitor

Soțul supraviețuitor beneficiază de drepturi speciale și nu este inclus într-o clasă de moștenitori, ci moștenește alături de rudele defunctului.

Dacă există descendenți (Clasa I), soțul primește 1/4 din moștenire, restul revenind copiilor.

Dacă există doar ascendenți privilegiați sau colaterali privilegiați (Clasa a II-a), soțul primește 1/2 din moștenire, iar restul revine rudelor.

Dacă nu există rude din Clasa I sau Clasa a II-a, soțul primește ¾  din moștenire, restul revenind ascendenților ordinari sau colateralilor ordinari.

Dacă nu există alte rude, soțul supraviețuitor primește întreaga moștenire.

Reprezentarea succesorală: Cum moștenesc urmașii în locul celor predecedați?

Reprezentarea succesorală este un mecanism juridic care permite descendenților unei persoane decedate să moștenească în locul acesteia, împărțind partea care i s-ar fi cuvenit dacă ar fi fost în viață. Această regulă se aplică pentru a asigura o continuitate în transmiterea bunurilor și este reglementată de Codul Civil.

Pe scurt, în calitate de nepot, poți moșteni de la bunicul tău, partea care i s-ar fi cuvenit părintelui tău, daca acesta a predecedat bunicului, chiar daca unchii și mătușile tale sunt în viață.

Reprezentarea succesorală este aplicată în următoarele condițîi:

1.Moștenitorul initial care ar fi avut dreptul să moștenească (persoana reprezentată), a decedat înaintea defunctului.

De exemplu,  un copil al defunctului a murit înaintea acestuia, iar partea care i s-ar fi cuvenit revine copiilor săi (nepoții defunctului).

2.Reprezentarea este permisă doar pentru moștenitorii din Clasa I și Clasa a II-a:

  • Clasa I: Descendenți (copii, nepoți, strănepoți).
  • Clasa a II-a: Frați, surori și descendențîi acestora (nepoți de frate/soră).

Ce bunuri poți dobândi prin reprezentare succesorala?

Potrivit legii, în cazurile în care operează reprezentarea succesorala, moștenirea se vă împarți pe tulpina, adică vei primi ceea ce autorul tău predecedat trebuia să moștenească de la defunct.

Spre exemplu, daca defunctul avea doi copii, A și B. A a decedat înaintea defunctului, lăsând în urmă doi copii (X și Y), care au calitatea de nepoți în raport cu defunctul. Moștenirea se împarte astfel:

-B primește 1/2 (direct).

– Nepoții X și Y primesc  împreună 1/2 din moștenire, adică partea care i s-ar fi cuvenit lui A – părintele lor pedecedat.

– În final, X și Y primesc fiecare 1/4 din moștenire.

Efectele testamentului: Cum îți împărți bunurile și ce pot primi moștenitorii

1.Ce reprezintă testamentul și care este scopul lui?

Testamentul este un act personal, unilateral și revocabil prin care testatorul decide cum vor fi împărțite bunurile sale după deces.

Acest act juridic are o importanta deosebita întrucât testatorul poate lăsă bunuri unor persoane din afara moștenitorilor legali, poate schimba ordinea moștenirii, poate ajuta la evitarea conflictelor intre moștenitori și nu în ultimul rand, constituie o garantei a faptului că bunurile care alcătuiesc masa succesorala vor fi distribuite conform dorinței defunctului, cu anumite limite pe care le vom analiza.

2.Tipuri de testament

Codul Civil prevede două forme principale de testament:

-Testamentul olograf.  Acesta este redactat integral, datat și semnat de mâna testatorului și nu necesită prezența unui notar sau martori, dar trebuie să respecte strict, cerințele de formă pentru a fi valabil.

-Testamentul autentic este întocmit în fața unui notar public, care asigură respectarea cerințelor legale și avantajele sale constau în faptul că este cel mai sigur tip de testament, fiind greu de contestat.

-Exista și alte forme de testament, cum ar fi testamentul privilegiat, întocmit doar în situații de urgenta (război, calamitate), dar nu le vom analiza întrucât acestea sunt foarte rare în practica.

3.Ce dispoziții conține în mod obligatoriu un testament?

Conform legii, testamentul conţine dispoziţii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum şi la desemnarea directă sau indirectă a legatarului (moștenitorul care vă dobândi bunurile).

Pe lângă aceste dispoziții, testamentul poate stabili anumite aspecte privind partajul bunurilor, revocarea unui testament anterior, dezmoșteniri, anumite sarcini impuse moștenitorilor, etc.

4.Limitările moștenirii prin testament. De ce nu poți dispune în totalitate de bunurile tale?

Testatorul are libertatea de a dispune de bunurile sale prin testament, dar trebuie să respecte rezerva succesorală. Aceasta reprezintă partea minimă din moștenire care le revine, prin lege, moștenitorilor rezervatari:

•  Descendenții (copiii, nepoții).

•  Soțul supraviețuitor.

•  Părinții defunctului (dacă nu există descendenți).

Rezerva succesorală reprezintă partea din moștenire care, prin lege, trebuie să revină unor anumite categorii de moștenitori, indiferent de dorințele testatorului exprimate prin testament. Acestia beneficiază de o cotă minimă din moștenire, protejată de lege, chiar dacă testatorul decide să le excludă sau să le reducă părțile prin testament.

Rezerva succesorală nu poate fi înlăturată, chiar dacă există un testament. Restul moștenirii constituie cotitatea disponibilă, care poate fi lăsată altor persoane.

Exemplu practic:

Daca defunctul are doi copii și dorește să îi lase unuia dintre aceștia întreagă avere succesorala, acest lucru nu poate fi rezolvat pe calea testamentului, deoarece, copilul căruia    i-a fost încălcată rezerva succesorala, va dobândi în efectul legii un sfert din moștenire.

Cum poți contesta un testament?

Contestația unui testament poate fi realizată de persoanele care consideră că testamentul nu reflectă voința reală a testatorului sau că nu respectă prevederile legale. Procedura de contestare a testamentului presupune formularea unei cereri de chemare în judecata la instanță competenta.

Motive pe care le poți invoca:

1.Nerespectarea formei legale

Testamentul trebuie să îndeplinească anumite cerințe de formă pentru a fi valid:

-Testamentul olograf trebuie să fie scris de mână de catre testator, semnat și datat.

-Testamentul autentic trebuie întocmit în fața unui notar public.

– Testamentul privilegiat trebuie întocmit în anumite condițîi speciale (în caz de război, calamități etc.).

Dacă testamentul nu respectă aceste cerințe de formă, testamentul poate fi declarat nul de instanță.

2.  Vicierea consimțământului

Un testament poate fi contestat dacă există dovezi că testatorul a semnat sub constrângere, fraudă, sau influență. De exemplu, dacă cineva l-a forțat pe testator să își scrie testamentul sau i-a impus o voință falsă, testamentul poate fi anulat. Problema cea mai mare, care apare în astfel de situații, o constituie dovada constrângerii.

3. Lipsa capacității de exercițiu a testatorului

Testatorul trebuie să fie în deplinătatea facultăților mintale la momentul întocmirii testamentului. Dacă testatorul era în imposibilitatea de a înțelege semnificația actului din cauza unei stări de sănătate (ex. demență, handicap, boală psihică), testamentul poate fi contestat cu succes.

4. Încălcarea rezervei succesorale

Rezerva succesorală garantează anumitor moștenitori o parte minimă din moștenire, indiferent de dispoziția testatorului. Dacă testamentul exclude aceșți moștenitori rezervatari sau le reduce partea la o valoare sub rezerva legala, aceștia pot contesta testamentul pentru a solicita respectarea rezervei succesorale și atribuirea unei parti di nmostenire.

Termenul în care poți contesta testamentul:

Conform Codului Civil, termenul general pentru a solicita anularea unui testament este de 3 ani de zile. Acesta curge din momentul în care persoana interesata a luat cunoștință de conținutul testamentului sau de cauzele care justifica anularea lui. Situația trebuie analizata cu atenție de la caz la caz fiindcă exista riscul ca, în situația în care nu acționezi cu celeriatte, să pierzi posibilitatea de a obține anularea testamentului.

Poți revoca testamentul?

Revocarea testamentului reprezintă actul juridic prin care o persoană anulează sau modifică un testament anterior.

Potrivit Codului Civil, revocarea testamentului poate fi expresa sau tacita.

-Revocarea expresa intervine atunci când testatorul retrage testamentul printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior.

Retine! Testamentul prin care se revocă un testament anterior poate fi întocmit într-o formă diferită de aceea a testamentului revocat.

-Revocarea tacita poate interveni în cazul testamentului olograf (scris de mana testatorului), daca acesta distruge testamentul, îl rupe sau îl șterge. Orice modificarea realizata prin ștergere trebuie să fie semnata de către testator.

În cazul în care se întocmește un testament ulterior, acesta nu îl revocă pe cel anterior decât în măsura în care conţine dispoziţii contrare sau incompatibile cu primul.

Dezmoștenirea: Ce înseamnă și cum se poate realiza?

Dezmoștenirea reprezintă manifestarea de voință exteriorizata din punct de vedere juridic, prin care o persoană decide să excludă un moștenitor de la moștenirea să, adică să îl priveze de dreptul de a dobândi bunuri din masa succesorala în urma decesului său.

Dezmoștenirea poate fi realizată prin testament atunci când testatorul decide să inlature un anumit mostennitor. Testatorul poate specifica în mod clar faptul că dorește să excludă o persoană de la moștenirea sa, chiar dacă persoana respectivă ar fi avut dreptul legal să moștenească. Dezmoștenirea poate fi realiza și implicit atunci când testatorul stabilește că întreagă sa avere succesorala va fi dobândită doar de unul dintre moștenitori (excluzandu-i practic, pe ceilalți).

Potrivit legii, dispoziţia testamentară prin care moştenitorii legali au fost dezmoşteniţi este supusă cauzelor de nulitate, absolută sau relativă, prevăzute de lege.

Termenul în care poți contesta actul prin care ai fost dezmoștenit este de 3 ani și curge de la data la care ai luat cunoştinţă de dispoziţia testamentară prin care ai fost înlăturat de la moştenire, dar nu mai devreme de data deschiderii moştenirii.

Așa cum am arătat și anterior, dezmoștenirea nu poate fi realizată în mod liber și fără restricții, deoarece există anumite norme care protejează drepturile moștenitorilor legali, chiar dacă aceștia sunt excluși prin testament.

Renunțarea sau acceptarea moștenirii: Ce implicații legale trebuie să cunoșți

Atunci când o persoană decedează, moștenitorii au opțiunea de a accepta sau de a renunța la moștenirea lăsată de acesta. Aceste două opțiuni sunt reglementate de legislația română, iar alegerea dintre ele este una importantă, cu implicații semnificative asupra patrimoniului moștenit și asupra obligațiilor financiare ale moștenitorilor.

Trebuie să știi că acceptarea moștenirii nu se realizează în mod automat și exista riscul ca, în situația în care stai în pasivitate, să fii înlăturat total de la moștenire.

1.Acceptarea moștenirii

Acceptarea moștenirii reprezintă actul prin care moștenitorul legal sau testamentar își exercită dreptul de a prelua averea lăsată de defunct.Aceasta poate însemna acceptarea bunurilor, dar și a eventualelor datorii sau obligații financiare care vin odată cu moștenirea.

Acceptarea este de doua tipuri:

-Acceptarea expresa cand succesibilul își însușește explicit titlul sau calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.

-Acceptarea tacita se realizează implicit prin întreprinderea unor acte juridice cărora legea le atribuire valoare unor acte de acceptare tacita.

Acestea constau în: înstrăinarea unor bunuri din averea succesorala, actele de administrare, folosirea bunurilor care alcătuiesc masa succesorala, etc.

RETINE! În general, organizarea funeraliilor sau a pomenilor nu se considera acte de acceptare tacita a moștenirii!

Termenul pentru acceptarea moștenirii

Conform Codului Civil, termenul general pentru acceptarea sau renunțarea la moștenire este de  1 an de la deschiderea moștenirii (adică de la data decesului). Dacă acest termen este depășit, poți fi înlăturat de la moștenire.

Este important de menționat că acest termen de  1 an poate fi prelungit în anumite condiții, de exemplu, dacă moștenitorul nu a avut cunoștință de deschiderea moștenirii sau de existența acesteia sau daca nu ai avut cunoștință de testament.

2.Renunțarea la moștenire

Renunțarea la moștenire reprezintă actul prin care un moștenitor decide să nu accepte drepturile sale asupra averii defunctului. Aceasta înseamnă că moștenitorul renunță la orice bunuri sau datorii care i-ar reveni în urma decesului.

Motivul pentru care cineva poate renunța la moștenire poate varia, însă în majoritatea cazurilor este legat de faptul că moștenitorul nu dorește să preia datoriile defunctului (dacă moștenirea este deficitară).

Renunțarea se face în fața unui notar public, printr-o declarație autentică de renunțare.

Exista și situații în care se poate aprecia că un succesibil a renunțat la moștenire chiar daca nu a dat o declarație expresa în acest sens. Un exemplu îl constituie situația în care, desi succesibilul cunoștea deschiderea moștenirii și calitatea sa de succesibil, nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală, prin acceptarea moștenirii sau renunțare expresă la moștenire, în termenul de un an prevăzut de lege.

Poți reveni asupra manifestării de voința în sensul renunțării la moștenire?

În situația în care ai renunțat expres la moștenire și te-ai răzgândit din cvarii motive, este bine să știi că poți reveni asupra aceste decizii doar daca nu a expirat termenul de opțiune succesorala de 1 an de zile și daca moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili care au vocație la partea care ți-ar reveni tie.

Concluzie

Moștenirea este un proces juridic esențial ce implică atât drepturi, cât și obligații, iar înțelegerea acestora este crucială pentru evitarea unor conflicte legale sau financiare ulterioare. Fie că este vorba despre moștenirea legală sau testamentară, acceptarea, renunțarea sau contestarea unui testament, fiecare decizie poate avea un impact semnificativ asupra moștenitorilor și a patrimoniului acestora.

Pentru a evita conflictele legale și a proteja interesele celor implicați, este recomandat ca, în cazul în care sunt neclarități sau dispute legate de moștenire, să se solicite consiliere juridică specializată. În acest fel, moștenitorii pot asigura o administrare corectă și echitabilă a averii defunctului, conform legii și voinței acestuia.

Daca ai și tu o situație legata de moștenire, nu ezita să mă contactezi.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top