Ți s-a oferit vreodată un telefon „ieftin”, fără acte, sau ai cumpărat un obiect „dintr-o sursă sigură”, dar la un preț suspect de mic? Poate ai primit cadou un bun fără să ți se spună exact de unde provine. Deși pare ceva banal sau chiar tentant, în spatele acestor situații aparent inofensive se poate ascunde o faptă penală, respectiv tainuirea.
Exista situatii in viata cotidiana, cand cumparam sau primim anumite bunuri care au o origine ilicita.
In dreptul penal roman, este pedepsit nu doar cel care comite o infractiune in urma careia sunt obtinute bunuri (spre exemplu furt, delapidare, abuz de incredere, s.a.m.d.), ci si cel care, in mod conștient, accepta sa primeasca astfel de bunuri rezultate din acea infracțiune
În acest articol voi explica ce înseamnă tainuirea, când și cum poți fi tras la răspundere, care sunt consecințele legale și ce ar trebui să faci pentru a evita o asemenea situație.
Ce spune legea?
Codul penal stabileste in cuprinsul articolului 270 faptul ca : “Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”
Care sunt conditiile pentru a raspunde penal?
- Pentru ca o persoană să răspundă penal pentru fapta de tainuire, nu este suficient doar să intre în posesia unui bun provenit dintr-o infracțiune.
In primul rand, situatia premisa a acestei infractiuni o constituie existenta unui bun provenit dintr-o fapta de natura penala. Nu contează ce tip de infracțiune a generat bunul.
Poate fi vorba de furt, înșelăciune, delapidare etc. Important este ca bunul să fie un produs direct al unei fapte ilegale.
2. Conditia esentiala a acestei infractiuni presupune ca persoana care dobandeste bunurile trebuie să știe că acesta provine dintr-o infracțiune.
Simplul fapt că bunul are o origine penală nu este suficient. Este necesar ca făptuitorul să acționeze cu intenție, având reprezentarea clară a provenienței ilicite.
Dacă bunul a fost primit cu bună-credință, fapta nu este tăinuire, iar răspunderea penală nu poate fi atrasa.
3. Tainuirea trebuie sa imbrace una dintre urmatoarele forme:
- Primirea bunului, care presupune a lua bunul în posesie sub orice titlu (depozit, gaj etc.);
- Dobândirea inseamna luarea bunului în stăpânire, astfel încât dobânditorul să se comporte faţă de acesta ca un adevărat proprietar;
- Transformarea care presupune modificarea bunului pentru a ascunde originea sa (de exemplu, schimbarea caroseriei unui vehicul);
- Înlesnirea valorificării care presupune sprijinirea altei persoane în vânzarea sau introducerea bunului în circuitul legal.
RETINE! Realizarea oricareia dintre actiunile enuntate, face ca fapta sa fie considerata tainuire daca sunt indeplinite si celelalte conditii. Totodata, nu este necesara obținerea unui folos material. Chiar și simplul ajutor acordat în ascunderea sau vânzarea bunului constituie infracțiune.
Distinctia dintre complicitate si tainuire
Aceasta distinctie este deosebit de relevanta, atat sub aspectul incadrarii juridice a faptei, cat si din punct de vedere sanctionator.
Astfel, persoana care inainte de comiterea faptei din care se obtin bunurile cunoaste prijină activ comiterea acestei fapte, atunci ea va răspunde penal ca complice și nu ca tăinuitor.
In schimb, daca afli de infractiune ulterior si esti de acord sa primesti bunul furat (de exemplu), vei raspunde ca tainuitor.
Ce consecinte prevede legea?
Potrivit codului penal, cel care comite infractiunea de tainuire poate fi sanctionat cu pedeapsa inchisorii de la 1 la 5 ani sau amenda penala.
Totusi, foarte important este faptul ca pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor. Asta inseamna ca daca autorul furtului este condamnat la pedeapsa inchisorii de 2 ani, cel care tainuieste, nu poate fi condamnat la o pedeapsa mai mare.
Concluzii
Tăinuirea este o infracțiune autonomă care vizează sprijinirea indirectă a criminalității prin valorificarea sau păstrarea bunurilor obținute pe căi ilegale.
Este esențial ca cetățenii să conștientizeze riscurile asociate acceptării unor bunuri de proveniență oculta.
