De multe ori ne confruntăm cu o situație foarte dificilă constând în aceea că minorul care se află în grija și întreținerea noastră nu poate călători în afara țării fără acordul celuilalt părinte, iar comunicarea dintre cei doi părinți nu este posibilă din diverse motive.
În conformitate cu legislația din România, minorii care călătoresc în afară țării trebuie să obțină acordul ambilor părinți sau al reprezentantului legal. În situațiile în care unul dintre părinți refuză nejustificat să acorde consimțământul sau este absent, legea prevede totuși posibilitatea suplinirii acestui acord prin intermediul instanței de judecată.
Cadru legal
În principal, Codu Civil stabilește clar faptul că autoritatea părintească este exercitată, că regulă generală, de către ambii părinți. Faptul că instanța de judecată a stabilit domiciliul minorului la unul dintre părinți nu echivalează cu decăderea celuilalt părinte din drepturile părintești.
Doar în această din urmă situație putem discuta despre posibilitatea minorului de a părăși țară fără acordul părintelui care nu se ocupă de creșterea și îngrijirea să.
Totuși, există numeroase situații când părăsirea teritoriului țării de către minor este justificată și necesară. Spre pildă, ne putem imagina următoarele exemple: participarea la un concurs, o activitate sau competiție sportivă, participarea la studii, deplasarea pentru acordarea tratamentului medical, deplasarea pentru recreere (vacanțe, excursii), s.a.m.d.
Reglementările referitoare la călătoria minorilor în străinătate sunt prevăzute în Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străînătate.
Conform acestor dispoziții minorul poate părăși teritoriul țării dacă călătorește în străinătate însoțit de ambii părinți sau dacă acesta călătorește doar cu unul dintre părinți, părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străînătate, pentru o perioadă care să nu depășească 3 ani de la dată întocmirii acesteia, sau, după caz, face dovadă decesului celuilalt părinte.
Ce putem face dacă părintele nu își da acordul ?
Dispozițiile Legii nr.248/2005 prevăd că “Ieșirea din România a minorilor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprimă voința, (…), se permite numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată, în condițiile legii.
Așadar, singurul organ competent să dispună în această situație cu privire la interesele minorului este instanța de judecată.
Procedura se inițiază printr-o cerere adresată instanței de tutelă de către părintele care dorește să călătorească împreună cu minorul.
Cererea trebuie să conțină motivele pentru care se solicită suplinirea acordului, precum și dovezi relevante (ex. bilete de călătorie, motive educaționale sau medicale, refuzul părintelui, etc.)
Instanța va analiză cauza și va asculta punctul de vedere al celuilalt părinte, iar în cazul în care acesta se opune fără un motiv temeinic, judecătorul poate decide suplinirea acordului, având în vedere interesul superior al minorului.
Cât durează un astfel de demers?
În principal, procesul poate dura câteva săptămâni sau luni, însă în măsură în care există o urgență justificată, legiuitorul prevede o procedura specială, cu caracter urgent, unde cercetarea judecătorească se mărginește la probe a căror administrare nu presupune o durata mare de timp (în principal înscrisuri).
Această procedura este denumită ordonanță presidentiala și pe lângă condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească orice cerere de chemare în judecată, această trebuie să respecte următoarele coordonate:
– Caracterul urgent;
– Caracterul vremelnic;
– Neprejudecarea fondului.
Care este instanța competență?
Instanța competentă în acest tip de litigii este judecătoria de la domiciliul minorului. Conform Codului de Procedură Civilă și prevederilor privind protecția minorilor, cererile de suplinire a acordului părintelui pentru ieșirea minorului din țară sunt de competența instanței de tutelă și familie.
Judecătoria analizează cauza prin prisma interesului superior al minorului, având posibilitatea de a audia minorul, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani.
Concluzii
Suplinirea acordului părintelui pentru ieșirea minorului din țară este o măsură juridică esențială în protejarea interesului superior al copilului. Procedura judiciară trebuie abordată cu atenție, iar părintele solicitant trebuie să aducă dovezi solide care să justifice necesitatea călătoriei. Deși instanțele sunt precaute în astfel de cazuri, ele pot dispune suplinirea acordului atunci când se constată că este în beneficiul minorului.
În esență, un astfel de demers impune cunoașterea foarte bine a legii și pregătirea unei apărări temeinice pentru a avea o șansă de succes cât mai ridicată. Dacă și tu ai nevoie de consultanță juridică în astfel de probleme, nu ezită să mă contactezi.
