Ce înseamnă partajul succesoral judiciar?
Partajul succesoral judiciar este procedura prin care instanța împarte bunurile unei persoane decedate (defunct) între moștenitori, atunci când aceștia nu reușesc să ajungă la o înțelegere amiabilă. Pentru a putea introduce acțiunea în instanță, trebuie respectate câteva proceduri prealabile obligatorii.
În materia succesiunilor, legea prevede expres obligația parcurgerii unei proceduri prealabile înainte de sesizarea instanței. Aceasta nu este o simplă formalitate, ci o condiție de admisibilitate a cererii de chemare în judecată.
Principiul general al procedurii prealabile
Conform art. 193 Cod procedură civilă:
- sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, dacă legea o impune;
- dovada parcurgerii acestei proceduri trebuie anexată la cererea de chemare în judecată;
- lipsa acestei proceduri poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Particularitatea partajului succesoral judiciar
În cazul în care un moștenitor solicită instanței dezbaterea succesiunii și realizarea partajului, el are obligația de a depune la dosar o încheiere emisă de notarul public. Această încheiere confirmă faptul că:
- s-au verificat evidențele succesorale conform Codului civil;
- s-a încercat sau nu dezbaterea moștenirii pe cale notarială;
- nu s-a putut realiza partajul pe cale amiabilă, din cauza neînțelegerilor între moștenitori.
În lipsa acestei încheieri notariale, cererea nu poate fi primită. Mai mult, neîndeplinirea procedurii prealabile este invocată nu doar de pârât, ci chiar de instanță din oficiu.
Rațiunea procedurii prealabile
Legiuitorul a impus această etapă pentru a:
- degreva instanțele de cauze care pot fi soluționate pe cale notarială;
- încuraja moștenitorii să ajungă la o înțelegere amiabilă;
- asigura o evidență clară a moștenitorilor și bunurilor succesorale înainte de proces.
Consecințele nerespectării procedurii prealabile
Dacă reclamantul nu depune încheierea emisa de notarul public, instanța va constata lipsa procedurii prealabile și poate dispune:
- anularea cererii ca inadmisibilă;
- acordarea unui termen pentru completarea dosarului.
În practică, de regula instanta pune in vedere reclamantului in procedura regularizarii, sa depuna toate inscrisurile necesare justei solutionari a cauzei. Totusi, daca reclamantul nu se conformeaza, fără încheierea emisa de notar, nu se poate continua judecata.
