Divorțul este un moment de cumpana in viata oricarei familii, iar alegerea procedurii potrivite poate face o diferență semnificativă în ceea ce privește timpul, costurile și complexitatea procesului.
În România, codul civil, care a preluat vechile dispozitii din codul familiei prevede trei modalități principale de divorț: divorțul la notar, divorțul la instanță si divortul in fata ofiterului de stare civila. Fiecare dintre acestea are avantaje și dezavantaje, iar alegerea depinde de situația concretă a soților.
In cele ce urmeaza vom analiza doar situatia primelor doua modalitati de desfacere a casatoriei.
Divorțul la notar
Divorțul la notar este reglementat de Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil si de dispozitiile Legii 36/1995 care reglementeaza activitatea notarilor publici și poate fi realizat dacă soții sunt de acord cu despărțirea și nu au copii minori, sau daca au copii minori, acestia se pun de acord cu privire la toate aspectele care vizeaza viata copiilor. Procedura se realizează printr-un act notarial, care se elibereaza de notarul public dupa trecerea unui termen de reflectie imperativ, de 30 de zile, acordat sotilor pentru a-si cantari decizia.
Avantaje:
- Rapiditate: Procedura este mult mai rapidă decât cea judiciară, divorțul putând fi finalizat în câteva săptămâni.
- Costuri reduse: Taxele notariale sunt, de regulă, mai mici decât onorariile și cheltuielile unui proces.
- Procedură simplificată: Nu implică termene multiple sau administrarea unor probe complexe precum interogatoriu, audieri de martori, etc.
- Confidențialitate: Divorțul la notar se desfășoară într-un cadru privat, fără publicitatea specifică instanței.
Dezavantaje:
- Nu este posibil în caz de neînțelegere: Dacă unul dintre soți refuză, procedura nu poate fi utilizată.
- In principal nu poate fi realizat daca exista copii minori. Totusi, legea prevede o exceptie, atunci cand sotii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor
- Nu poate fi realizat in lipsa vreunuia dintre soti.
2. Divorțul la instanță
Divorțul la instanță se realizează prin depunerea unei cereri de divorț la judecătorie și este singura opțiune în cazul în care există neînțelegeri între soți.
Avantaje:
- Poate fi utilizat în orice situație: Inclusiv atunci când există copii minori si sotii nu se pun de acord cu privire la aspectele care ii vizeaza pe acestia.
- Posibilitatea soluționării disputelor: Instanța poate decide asupra custodiei copiilor, pensiei de întreținere, programului de vizitare și partajului bunurilor.
- Decizie executorie: Hotărârea judecătorească are forță legală și poate fi pusă în aplicare chiar și dacă unul dintre soți nu colaborează.
- RETINE! Procedura de divort nu implica in mod automat si partajul bunurilor comune. Acesta trebuie solicitat separat.
Dezavantaje:
- Durată mai mare: Procedura poate dura câteva luni sau chiar ani, în funcție de complexitatea cazului și de volumul instanței.
- Costuri mai ridicate: Implică taxe judiciare și, adesea, onorarii pentru avocat.
- Procedură mai formală: Necesită prezența la termene și poate fi mai stresantă emoțional.
- Publicitate: Hotărârile de divorț sunt, în principiu, publice, ceea ce poate afecta confidențialitatea.
Alegerea între divorțul la notar și divorțul la instanță depinde de acordul dintre soți, prezența copiilor minori și dorinta acestora. Divorțul la notar este ideal pentru cuplurile care doresc o soluție rapidă și amiabilă, în timp ce divorțul la instanță este singura opțiune în caz de conflicte.
Consultarea unui avocat specializat poate ajuta la identificarea celei mai potrivite proceduri și la evitarea complicațiilor juridice.
