Introducere – Ce înseamnă partajul bunurilor comune?
În prezentul articol ne vom rezuma la analiza pe scurt a situației partajului bunurilor comune dintre foștii soți și vom pune mai puțin accent pe instituția juridică a desfacerii căsătoriei și celelalte efecte ale sale precum exercitarea autorității părintești asupra minorilor, domiciliul copiilor după divorț, numele soților după divorț s.a.m.d.
Partajul bunurilor comune reprezintă procesul juridic prin care se împarte patrimoniul acumulat în timpul căsătoriei de catre soti, în urmă unui divorț. Această etapă este esențială pentru stabilirea unei baze legale și echitabile de separare a bunurilor, oferind fiecărei părți recunoașterea contribuțiilor sale financiare și non-financiare
Bunuri comune vs bunuri proprii ale fiecărui soț
Cu titlu preliminar trebuie să stabilim care sunt bunurile comune în accepțiunea prevăzută de legiuitorul noului Cod Civil, cum le putem diferenția de bunurile proprii ale fiecărui soț și care este regimul juridic al acestora.
Potrivit Codului Civil, bunurile comune sunt acelea dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți. Acestea sunt considerate ca făcând parte din comunitatea legală de bunuri de la momentul dobândirii lor.
Bunurile proprii în schimb, beneficiază de o enumerare relativ exhaustivă din partea legiuitorului. Acestea se împart în mai multe categorii și acoperă o gama largă de situații întâlnite în viață cotidiană.
- Prima categorie este dată de bunurile dobândite prin moștenire legală, testament sau donație.
Pentru a înțelege cat mai clar această categorie, ne putem imagina un exemplu simplu în care părinții unuia dintre soți donează sau lasă prin testament copilului lor, un anumit imobil.
De reținut este fapul că dispoziția legală care reglementează aceasta categorie, nu are un caracter imperativ, adică donatorul sau cel care lasă testamentul poate stabili că bunul devine proprietatea comună a ambilor soți.
- A două categorie este reprezentată de bunurile de uz personal.
Acestea includ obiecte destinate nevoilor personale ale unuia dintre soți, cum ar fi hainele, bijuteriile, medicamentele sau alte bunuri similare.
- Bunurile destinate exercitării profesiei unui dintre soți reprezintă bunuri proprii.
Acestea constau în echipamentele, instrumentele sau alte bunuri utilizate exclusiv pentru activitatea profesională a unui soț. De exemplu laptop-ul de serviciu, un telefon de serviciu, etc.
- Drepturile patrimoniale strict personale
Acestea includ spre exemplu, dreptul de proprietate asupra unei creații științifice, asupra unei mărci, drepturile de autor, etc.
- Bunurile dobândite cu titlu de recompensă, proiectele artisice, proiectele de invenții sau altele asemenea constituie și ele bunuri proprii
- Bunurile dobândite cu titlu de despăgubire personală
Despăgubirile pentru prejudicii morale sau vătămări corporale suferite de unul dintre soți sunt bunuri proprii, deoarece sunt strict legate de persoana acestuia.
- Bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei rămân bunuri proprii. Dacă ai cumpărat un teren, o casă, o mășină sau orice obiect de valoare înainte de încheierea căsătoriei, trebuie să știi că acel bun va rămâne proprietatea ta exclusivă până când vei decide să îi schimbi regimul!
- O ultima categorie și foarte importantă este dată de sumele de bani sau bunurile dobândite prin schimbul unui bun propriu.
Dacă un bun propriu este vândut sau schimbat, bunul achiziționat cu suma obținută sau prin schimb are același regim juridic. De exemplu, dacă un teren moștenit este vândut, banii obținuți rămân bun propriu.
Odată stabilite categoriile acestea, trebuie să înțelegem diferențele care le departajează una de cealaltă.
Diferențe între regimul bunurilor proprii și regimul bunurilor comune
Așa cum am spus, bunurile proprii aparțin doar soțului în patrimoniul căruia se află, pe când bunurile comune se află în coproprietatea devălmașă a ambilor soți.
Coproprietatea devalmasă este o formă specială de coproprietate în care cotele-părți ale fiecărui coproprietar nu sunt determinate și individualizate în mod concret. Acest lucru înseamnă că deși ambii soți sunt coproprietari, aceștia nu își cunosc încă cotele și nu pot dispune de acel bun după bunul lor plac, fără acordul celuilalt soț.
Reține! Chiar dacă cota dreptului de proprietate ar fi determinată (spre exemplu deții o cota de ½ dintr-un anumit bun), acest lucru nu va conduce în toate cazurile la împărțirea acelui bun în natură pentru ca tu să primești jumătate din bun. Sunt situații în care bunurile nu pot fi împărție pe jumătate, spre exemplu, în cazul unui autoturism.
Ce drepturi ai în funcție de natură bunului?
Dacă discutăm despre bunuri proprietate exclusivă a unuia dintre soți, treaba este destul de simplă pentru că intrunesti toate atributele dreptului de proprietate in persoana ta: dispoziție, folosință și posesie.
Acest lucru se traduce prin faptul că poți vinde bunul fără acordul altei persoane, îl poți transformă, îl poți distruge, îi poți schimba destinația, îl poți închiria, etc.
În cazul bunurilor proprietate comună a soților, situația este mult mai complicată și necesită o atenție deosebită pentru a nu ajunge în situația de a încheia un act care să fie anulat de soțul ce nu a fost parte la încheierea lui.
Oricare dintre soți poate încheia acte de conservare, de folosință sau de administrare a bunului comun, fără a fi nevoie de acordul celuilalt soț.
Acest lucru înseamnă că poți folosi bunul comun fără a-i schimba destinația, după bunul tău plac, poți încheia o polița de asigurare, poți efectua reparații, poți plăti taxele și impozitele, cheltuielile de utilități, poți chiar încheia un contract de închiriere dar în anumite limite.
Ce nu poți face în schimb, este să vinzi bunul fără acordul celuilalt soț, chiar dacă pe titlul de proprietate și în cartea funciară figurezi doar tu ca proprietar, nu poți să închei un contract de inchiriere pentru o perioada mai mare de 3 ani, nu poți încheia un contract de împrumut de folosință (cu titlu gratuit) și evident nu poți dona bunul. Pentru toate aceste categorii de acte o să ai nevoie de acordul soțului.
Pot vinde singur autoturismul familiei? Răspunsul sintetic ar fi că da, însă legea prevede că în măsură în care interesele celuilalt soț au fost afectate prin actul juridic încheiat, acesta poate să pretindă despăgubiri de la tine. Același lucru se aplică și în cazul celorlalte acte de dispoziție.
Trebuie să mai știi faptul că terțul dobanditor de bună – credință, adică persoană care a încheiat contractul de vânzare cu unul dintre soți, fără să cunoască natura de bun comun și faptul că celălalt soț nu și-a exprimat acordul, este aparat de lege și nu poate fi obligat la restituirea bunului. Dacă în schimb, terțul dobanditor cunoștea natura de bun comun și a acționat cu intenția de a te prejudicia, poți obține chiar anularea contractului și restituirea bunului.
Regimul juridic al bunurilor în caz de divorț
Bunurile proprii rămân întotdeauna în patrimoniul exclusiv al titularului și nu fac obiectul partajului.
Bunurile comune se împart în mod egal sau proporțional cu contribuția fiecăruia, conform legii sau unui acord amiabil.
Reține faptul că dreptul de a solicită partajul bunirilor este imprescriptibil și astfel, poți solicită oricând împărțirea bunurilor
Care sunt pașii pentru realizarea partajului?
Soluția simplă, atât din punct de vedere al costurilor, cât și din punct de vedere al timpului este să ajungi la un acord cu celălalt soț și să faceți partajul în fața notarului.
Vei scuti astfel taxe care nu sunt necesare în mod obișnuit, precum onorariu de avocat, taxa de timbru, onorariu de expert pentru evaluarea bunurilor, etc.
Dacă însă, relația cu fostul soț este una proastă și nu există posibilitatea să ajungeți la un punct comun, singură varianta este să te adresezi instanței de judecată competente.
Un prim pas este să pregătești cu atenție documentația: acte de proprietate, extrase de cont, dovadă contribuției tale, etc.
După acest moment te vei adresa instanței de judecată și vei solicită împărțirea bunurilor conform voinței și înțelegerii părților.
Cum poți evita conflictele în procesul de partaj?
Încearcă să ai un dialog civilizat cu fostul tău soț și să ajungeți la un acord care să mulțumească ambele părți.
Dacă situația partajului depășește cunoștințele voastre, puteți apela la un avocat care să va explice variantele legale și calea cea mai bună de abordat.
Un ultim sfat este să fii realist! Nu supraevalua contribuția ta, dar nici nu o subevaluă. Încercați să fiți sinceri și realiști unul cu celălalt, să va respectați și să țineți cont că fiecare dintre voi a muncit pentru obținerea acelor bunuri.
Pot face partajul chiar înainte de divorț?
Răspunsul scurt este, DA. Dacă din cvarii motive tu și partenerul tău doriți să împărțiți bunurile dar să continuați relațiile de familie, puteți apela la un notar pentru a partaja bunurile după voința dvs.
De asemenea, aveți posibilitatea să optați pentru alt regim matrimonial. Acest lucru înseamnă că legea îți da posibilitatea de a stabili o separatie de bunuri în sensul că deși vei fi căsătorit cu soțul tău, bunurile pe care le veți dobândi personal, vor intra doar în patrimoniul soțului care le dobândește.
Desigur că această soluție nu este indicată și contravine într-o oarecare măsură cu ideea de familie și uniune, însă dacă îți dorești acest lucru, este bine să știi că legea îl permite.
Cum se împart bunurile la partaj?
Legea prevede mai multe modalități de partajare a bunurilor comune în funcție de natura bunurilor, voința părților, contribuția lor, numărul bunurilor care alcătuiesc masă partajabila, etc.
a) Împărțirea bunurilor în natură
Instanța poate decide împărțirea bunurilor în natură lor, adică fiecare soț primește un bun propriu din patrimoniul comun.
De exemplu:
- Dacă există o locuință comună, aceasta poate fi atribuită unuia dintre soți, cu compensarea valorii corespunzătoare pentru celălalt soț. Există și situația în care locuința este compusă din mai multe camere, are intrări separate, băi separate și astfel fiecare soț poate păstra o parte din imobil.
- Bunurile mobile sau obiectele de valoare pot fi împărțite astfel încât fiecare să primească o parte din ele.
b) Vânzarea bunurilor comune
În cazurile în care nu este posibilă împărțirea fizică a bunurilor, instanța poate decide vânzarea bunurilor comune și împărțirea sumei obținute în mod echitabil. Acesta este adesea cazul imobilelor, în special în situațiile în care nu este posibil că unul dintre soți să preia întreaga proprietate, iar vânzarea reprezintă o soluție mai practică.
c) Compensarea valorii
Dacă instanța decide ca unul dintre soți să primească un bun de valoare mai mare (ex. locuința comună), celălalt soț poate fi compensat financiar. Această compensație este cunoscută sub denumirea de sultă.
ATENȚIE! În cazul partajului, nu se împart doar bunurile, ci și datoriile comune acumulate pe parcursul căsătoriei. Acestea pot include credite, împrumuturi sau alte obligațîi financiare.
Concluzie
Procesul de partaj al bunurilor comune este o etapă complexă în cadrul oricărei separări matrimoniale, iar o înțelegere clară a drepturilor și obligațiilor legale este esențială pentru asigurarea unui rezultat echitabil. Fiecare situație este unică, iar variantele de împărțire trebuie adaptate circumstanțelor specifice fiecărui caz.
Importanța consultării unui specialist în dreptul familiei nu poate fi subliniată suficient, deoarece asistența juridică poate preveni erori sau pierderi semnificative. Dacă și tu ai nevoie de o opinire juridică, nu ezită să mă contactezi
