Executarea silita reprezinta ultima faza a procesului civila, dupa judecata pe fond si in calea de atac, si intervine doar in cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa.
În practică, una dintre cele mai delicate situații care pot apărea în cadrul unei executări silite privește bunurile comune ale soților.
De foarte multe ori, datoriile contractate de unul dintre soți, fie înainte, fie în timpul căsătoriei, pot conduce la proceduri de executare silită în care sunt afectate și bunuri aflate în coproprietate.
Trebuie sa stii faptul ca aceasta problema poate aparea si in alte situatii (mai rare in practica) precum cea in care cumperi impreuna cu o alta persoana in bun si figurati drept coproprietari.
Această situație ridică numeroase întrebări: poate fi scos la licitație un bun comun pentru datoria dobandita doare de unul dintre proprietari? Ce drepturi are coproprietarul neindatorat? Cum poate fi protejat patrimoniul familiei?
Noțiunea de bun comun și particularități în executare
Potrivit Codului civil, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, în lipsa unei convenții matrimoniale contrare, fac parte din comunitatea legală de bunuri. Aceasta înseamnă că soții au o coproprietate în devălmășie asupra bunurilor dobândite, fără a se putea stabili o cotă-parte determinată a fiecăruia.
Totodata, asa cum am punctat si anterior, pot exista situatii cand un bun apartine simultan mai multor persoane, care detin cote parti, chiar daca acestea nu sunt casatorite.
In cazul bunurilor aflate in devalmasie (ale sotilor), această caracteristică, respectiv lipsa unei cote precise, creează dificultăți în faza de executare silită. Executorul judecătoresc nu poate urmări direct bunul comun ca atare pentru o datorie personală a unuia dintre soți, ci este necesar să ca inainte de toate sa se stabileasca clar cota fiecaruia dintre proprietari.
Executarea silită pentru datoriile personale ale unui soț
Dacă doar unul dintre soți este debitor, creditorul poate solicita urmărirea silită a bunurilor proprii ale acestuia.
În ceea ce privește bunurile comune, creditorul are posibilitatea de a cere partajul fortat al bunurilor comune, astfel încât cota-parte care i-ar reveni soțului debitor să poată fi executată silit.
În lipsa unui partaj voluntar, partajul se va realiza pe cale judecătorească, iar numai bunurile sau cotele rezultate în urma acestuia pot fi valorificate.
Codul de procedura civila prevede faptul ca in situatia mentionata, creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanţei împărţeala bunului, caz în care urmărirea se va face asupra părţii de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.
Legea nu permite, așadar, executarea directă a întregului bun comun pentru o datorie exclusiv personală a unuia dintre soți, tocmai pentru a proteja drepturile coproprietarului neîndatorat.
Executorul nu poate, de exemplu, să scoată la licitație întregul apartament al familiei pentru o datorie contractată doar de soțul debitor.
Datoriile contractate în interesul familiei
Situația se schimbă radical în cazul datoriilor asumate pentru nevoile gospodăriei ori în interesul ambilor soți.
În aceste ipoteze, creditorul poate urmări bunurile comune în întregime, iar executarea silită se poate desfășura asupra lor fără a fi nevoie de partaj.
Drepturile soțului neîndatorat
Soțul care nu este tinut de obligatia de plată, are posibilitatea de a formula contestație la executare atunci când apreciază că se încalcă dreptul său asupra bunurilor comune.
De asemenea, în cadrul partajului solicitat de creditor, acesta poate dovedi că anumite bunuri sunt proprii și, prin urmare, nu pot fi urmărite.
Foarte important, sotul interesat poate face dovada faptului ca la dobandirea bunurilor, acesta a avut o contributie mai mare.
Totodată, soțul neîndatorat poate participa la procedura de executare pentru a-și apăra drepturile și pentru a evita vânzarea abuzivă a unor bunuri ce nu pot fi supuse urmăririi.
Partajul cerut de executor reprezinta un partaj judiciar veritabil
Când bunul se află în coproprietate, executorul judecătoresc nu poate pur și simplu să scoată la vânzare întreg imobilul sau bunul mobil. El este obligat să solicite instanței efectuarea unui partaj judiciar, prin care să se stabilească ce anume îi revine debitorului și ce anume aparține celorlalți coproprietari.
Acest partaj are toate caracteristicile unui proces civil de sine stătător: se judecă de către instanță, presupune administrarea de probe (acte, martori, expertize tehnice ori evaluări), are o durată ce poate fi semnificativă și generează costuri considerabile.
Cine plătește costurile?
Taxa de timbru aferentă cererii de partaj trebuie achitată în avans de către creditorul care a solicitat executarea. De asemenea, cheltuielile cu expertizele de evaluare și lotizare, necesare pentru a determina valoarea bunurilor și posibilitatea împărțirii lor în natură, sunt tot în sarcina creditorului.
Desigur, la final, aceste cheltuieli pot fi puse în sarcina debitorului, dar în primă fază creditorul trebuie să dispună de fonduri pentru a avansa toate costurile.
Rolul coproprietarului debitor
În cadrul acestui partaj, debitorul coproprietar devine parte în proces și are posibilitatea să își formuleze apărări. El poate demonstra că are o cotă mai mică sau mai mare decât presupune creditorul ori că anumite bunuri îi sunt proprii și nu fac parte din masa comună.
Apărările sunt esențiale pentru ca partajul să se facă în condiții echitabile și pentru ca debitorul să nu fie dezavantajat în urma lotizării sau a stabilirii cotei.
Drepturile celorlalți coproprietari
La rândul lor, ceilalți coproprietari, deși nu sunt debitori, sunt atrași în procedură pentru că drepturile lor sunt direct afectate de împărțirea bunului comun. Aceștia trebuie să fie vigilenți și să formuleze apărări proprii, pentru a se asigura că instanța nu dispune un mod de partajare care să le prejudicieze interesele.
Un exemplu frecvent este acela al soțului neîndatorat, care trebuie să demonstreze că anumite bunuri sunt proprii și nu intră în comunitatea de bunuri sau să susțină o modalitate de partaj care să îi protejeze drepturile asupra locuinței familiei.
Concluzie
Executarea silită asupra bunurilor comune nu este o procedură simplă și directă. Ea presupune parcurgerea unui partaj judiciar complex, cu durată și costuri specifice, unde toți coproprietarii trebuie să participe activ pentru a-și apăra drepturile.
Creditorul trebuie să fie conștient că drumul până la valorificarea cotei debitorului este anevoios și costisitor, iar coproprietarii trebuie să știe că pot interveni și chiar iniția partajul în cadrul contestației la executare.
Astfel de situații impun o analiză atentă și o strategie juridică bine construită, întrucât miza este patrimoniul comun, iar legea oferă mijloace pentru a proteja atât creditorul, cât și pe cei neîndatorați.
