Ce este prescripția răspunderii penale?
Prescripția răspunderii penale este un mecanism juridic prin care statul pierde dreptul de a mai trage la răspundere penală o persoană, dacă a trecut o anumită perioadă de timp de la săvârșirea faptei fără ca procesul penal să fie finalizat printr-o hotărâre definitiva de condamnare.
Practic, dacă de la momentul comiterii faptei și până la momentul la care ești judecat definitiv trece o anumită perioadă de timp, instanțele penale nu vor mai avea dreptul de a te condamna la o pedeapsă penală.
Această instituție are la bază ideea de securitate juridică și de echilibru între nevoia de pedepsire a infractorului și protejarea drepturilor fundamentale ale persoanei vizate de o anchetă penală ce trenează nejustificat.
Care sunt termenele de prescripție conform Codului penal?
Conform Codului penal român, termenele de prescripție variază în funcție de gravitatea faptei și de pedeapsa prevăzută de lege:
- 15 ani – pentru infracțiuni sancționate cu detențiunea pe viață sau pedeapsa maximă mai mare de 20 ani;
- 10 ani – pentru pedepse cuprinse între 10 și 20 ani;
- 8 ani – pentru pedepse cuprinse între 5 și 10 ani;
- 5 ani – pentru pedepse de până la 5 ani;
- 3 ani – pentru infracțiuni sancționate cu amendă sau închisoare de cel mult 1 an.
ATENȚIE! Discutăm aici despre pedepsele prevăzute de textul de lege, nu despre pedepsele stabilite în concret de către instanța de judecată.
Aceste termene se calculează de la data comiterii faptei, nu de la data descoperirii acesteia.
Întreruperea și suspendarea termenului prescripției
Prescripția poate fi întreruptă potrivit legii, prin acte de procedură (precum începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale), caz în care începe să curgă un nou termen.
Totuși, în 2018 și apoi în 2022, Curtea Constituțională a României a declarat neconstituționale prevederile legale care reglementau întreruperea prescripției, ceea ce a generat un vid legislativ până în mai 2022.
Articolul 155 din Codul penal prevedea, înainte de modificare, faptul că „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.”
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituționalitatea sintagmei „orice act de procedură care trebuie comunicat persoanei cercetate”, astfel că, prin pronunțarea acestei decizii, se lipsește de eficiență juridică instituția prescripției speciale a răspunderii penale prevăzute de Noul Cod penal, întrucât dispoziția declarată neconstituțională nu a fost adusă, în termenul de 45 de zile prevăzut de legiuitor, în acord cu litera Constituției.
Ulterior, la data de 26 mai 2022, Curtea Constituțională a României a admis o sesizare referitoare la întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale, admițând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Noul Cod penal.
În esență, aceste două decizii au făcut ca, în perioada 2018–2022, prescripția specială a răspunderii penale să nu mai funcționeze, iar întreruperea termenului de prescripție să nu mai existe.
Ce este prescripția specială?
Există și o formă de prescripție specială, care intervine atunci când, indiferent de întreruperile sau suspendările termenului de prescripție, răspunderea penală nu va mai putea fi atrasă din cauza trecerii unei perioade foarte mari de timp.
Această perioadă este egală cu dublul termenului de prescripție pentru fapta comisă.
De exemplu, dacă termenul general este 5 ani, prescripția specială intervine după 10 ani, indiferent de întreruperi sau suspendări.
Ce este suspendarea termenului de prescripție?
Atunci când intervine o cauză de suspendare, termenul de prescripție se oprește temporar. După ce cauza încetează, termenul își reia cursul de unde a rămas, nu de la început, ca în cazul întreruperii.
Legea stabilește că „Cursul termenului prescripției răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal.”
Discutăm aici despre situații excepționale precum starea de război, starea de urgență, ș.a.m.d.
Ce înseamnă pentru justițiabili prescripția răspunderii penale?
Acest instrument reprezintă, pe de o parte, un mijloc de apărare eficient în fața unor acuzații vechi, o protecție împotriva cercetărilor îndelungate care nu respectă un termen rezonabil de finalizare, dar și o barieră în calea justiției pentru victimele care așteaptă ani de zile tragerea la răspundere a făptuitorilor.
Practic, autoritățile vor fi „constrânse” să soluționeze dosarele penale într-un termen rezonabil pentru a asigura eficiența legii penale.
Cum se invocă prescripția răspunderii penale?
Invocarea prescripției răspunderii penale reprezintă un mijloc de apărare esențial pentru orice persoană acuzată într-un proces penal.
Pentru a putea invoca prescripția, este necesar ca avocatul sau inculpatul să analizeze în mod obiectiv încadrarea juridică a faptei reținute și să determine pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru aceasta.
Următorul pas este determinarea datei de la care începe să curgă termenul de prescripție, care în mod normal este data săvârșirii faptei. Totodată, trebuie verificat dacă au existat acte de procedură penală care au întrerupt cursul prescripției ori cauze de suspendare legal prevăzute.
În momentul în care termenul de prescripție (fie general, fie special) este împlinit, inculpatul sau avocatul acestuia poate invoca acest aspect în mod expres în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată.
Este important de menționat că intervenirea prescripției nu înseamnă că fapta nu a existat sau că nu constituie infracțiune, ci doar că statul nu mai are dreptul legal de a aplica sancțiunea penală, pierzând astfel oportunitatea de a acționa împotriva făptuitorului.
Reține! Latura civilă a procesului penal, adică obligarea ta la plata unor daune, poate fi dispusă în continuare.
Poți invoca prescripția răspunderii penale chiar și după condamnarea definitivă a cauzei, în anumite situații. Invocarea prescripției răspunderii penale post sententiam, în contextul declarării neconstituționalității dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, se poate realiza pe calea contestației în anulare.
Trebuie să știi că invocarea acestui element necesită o analiză juridică riguroasă, de specialitate, deoarece, în cazul în care cererea nu este temeinic justificată și situația ta juridică nu este evaluată corect, îți poți pierde orice „șansă” de a fi pus în libertate.
Concluzie
Prescripția este, așadar, o barieră legală în calea abuzului și o garanție a faptului că justiția nu poate fi exercitată la nesfârșit. Pentru justițiabili, aceasta poate însemna respectarea dreptului la un proces echitabil sau o „portiță de scăpare”, iar pentru sistemul judiciar, un semnal de alarmă privind necesitatea eficienței procedurilor penale.
