În materia violenței domestice, ordinul de protecție reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente juridice de protecție a victimei.
Procedura este reglementată in principalde Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice si suplimentar de Legea 26/2024, iar rolul victimei este esențial atât în faza de emitere, cât și în anumite situații ulterioare.
O întrebare frecvent întâlnită în practică este: poate victima să renunțe la ordinul de protecție sau să ceară revocarea acestuia? Răspunsul trebuie nuanțat, întrucât legea distinge clar între renunțarea la judecată și revocarea ordinului de protecție.
Rolul victimei în procedura ordinului de protecție
În cauzele civile privind emiterea ordinului de protecție, victima are un rol determinant. Fie că vorbim despre:
- procedura de confirmare judiciară a ordinului de protecție provizoriu, la solicitarea procurorului,
- fie despre cererea directă formulată de victimă pentru emiterea unui ordin de protecție,
instanța va analiza statutul de victimă, gradul de pericol al agresorului, poziția procesuală a părților și probatoriul administrat.
În aceste cauze:
- victima are calitatea de reclamant,
- agresorul are calitatea de pârât,
iar ambii sunt asistați obligatoriu de avocat, ales sau din oficiu.
Instanța este chemată să verifice existența unei stări reale de pericol și să dispună măsuri menite să diminueze sau să elimine riscul la adresa victimei.
Poate victima să renunțe la cererea de emitere a ordinului de protecție?
Da. Legea recunoaște expres dreptul victimei de a renunța la judecata cererii de emitere a ordinului de protecție. Renuntarea se poate realiza pana la pronuntarea unei solutii definitive.
Modalitățile de renunțare
Renunțarea poate fi formulată:
- verbal, în ședință publică;
- prin cerere scrisă depusă la dosar;
- prin mandatar, cu procură specială.
Renunțarea este posibilă în orice fază a procesului, inclusiv în apel.
Situația cererilor formulate de procuror sau alte autorități
Chiar și atunci când cererea de emitere a ordinului de protecție a fost formulată de procuror
renunțarea este posibilă, dar trebuie sa fie expresa.
Așadar, renunțarea la judecată este un drept exclusiv al victimei, indiferent de cine a formulat inițial cererea.
Revocarea ordinului de protectie
Revocarea este un mecanism aplicabil dupa momentul in care avem un ordin de protectie definitiv.
Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecție și persoana în beneficiul căreia s-a emis ordinul de protecție pot solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.
Totusi, pentru a se obtine revocarea este nevoie ca ordinul sa fie stabilit pe durata maxima de 12 luni, agresorul sa fi stabilit toate obligatiile impuse si pe baza unui referat de evaluare a riscului, sa se constate ca victima nu este supusa niciunui risc real.
Diferența dintre renunțarea la judecată și revocarea ordinului de protecție
Această distincție este esențială în practică.
Renunțarea la judecată
- este un drept al victimei;
- se poate exercita doar cât timp procesul este pe rol;
- conduce la închiderea procedurii fără emiterea ordinului.
Revocarea ordinului de protecție
- este un drept al agresorului. Dupa adoptarea Legii 26/2024, si victima are deschisa aceasta cale;
- poate fi solicitat doar după emiterea ordinului;
- presupune încetarea efectelor ordinului deja în vigoare.
De regulă, renunțarea la judecată este admisă, în timp ce cererile de revocare sunt analizate cu mult mai multă rigurozitate.
CONCLUZIE
✔ Victima poate renunța la judecata cererii de emitere a ordinului de protecție, atât timp cât procesul nu este finalizat.
✖ Revocarea se obtine in situatia in care ordinul a fost instituit pe perioada maxima de 12 luni.
⚖ Revocarea este o măsură excepțională, admisă doar dacă instanța constată că riscul a dispărut în mod real și verificabil.
