Utilizarea imaginilor video ca mijloc de probă este un subiect central în practica judiciară modernă, în contextul în care supravegherea video este tot mai extinsă, iar tehnologia permite captarea evenimentelor relevante pentru un proces civil sau penal.
În materie penală, Codul de procedură penală prevede că orice mijloc de probă care contribuie la aflarea adevărului este admisibil, cu condiția să fie obținut în mod legal (art. 97 CPP).
Înregistrările video sunt considerate mijloace materiale de probă, dacă surprind elemente relevante pentru cauză.
În procesele civile, admisibilitatea probelor este la fel de largă. Art. 250 CPC permite instanței să folosească „orice mijloace de probă permise de lege”, iar înregistrările video se încadrează în această categorie, atât timp cât nu afectează drepturi fundamentale precum viața privată.
Pentru ca imaginile de pe camere să fie admise ca probă, trebuie îndeplinite câteva condiții esențiale:
Legalitatea obținerii
Instanța verifică dacă înregistrarea a fost obținută fără să încalce:
- dreptul la viață privată,
- legislația privind protecția datelor (GDPR),
- alte drepturi fundamentale.
Înregistrările din locuri publice sunt, în general, admisibile mai ușor decât cele din spații private.
În spații private, filmarea fără consimțământ (de ex. în locuință) poate duce la excluderea probei sau chiar la atragerea răspunderii penale a persoanei care a obtinut inregistrarile.
Relevanța
Materialul trebuie să aibă legătură directă cu cauza. Imaginile irelevante sau pot fi înlăturate.
Autenticitatea
Instanța verifică dacă:
- înregistrarea nu a fost manipulată;
- există metadate sau martori care confirmă veridicitatea;
- lanțul de custodie (cine a avut acces la material), etc.
Se pot solicita expertize tehnice pentru a verifica lipsa unor editări.
Inregistrările realizate de părți fără acordul celeilalte sunt admisibile?
Raspunsul este, in principal da. Pentru a fi legale, inregistrarile trebuie sa vizeze întâlnirea oroprie a celui care le efectueaza, în cadrul căreia au fost surprinse convorbirile sau imaginile, dacă exista un interes legitim.
Totodata, inregistrarile efectuate intr-un spatiu public, unde cel inregistrat actioneaza si este vazut, sunt perfect legale.
De asemenea, sunt primite inregistrari care surprind savarsirea unor fapte de natura penala sau incalcarea unor drepturi.
In concluzie, imaginile de pe camerele video pot fi folosite ca probe în instanță, atât în procese penale, cât și civile, cu respectarea următoarelor condiții:
- Înregistrarea să fie obținută legal, fără încălcarea nejustificată a vieții private.
- Materialul să fie autentic, fără modificări.
- Proba să fie relevantă pentru soluționarea cauzei.
- Scopul folosirii să fie legitim și proporțional.
În practică, instanțele române sunt dispuse să accepte astfel de probe, mai ales în cauzele în care aflarea adevărului și protecția drepturilor părților prevalează asupra încălcărilor minore ale vieții private.
