Există un moment care se repetă în aproape toate dosarele de familie: hotărârea judecătorească este obținută, cuantumul pensiei este stabilit clar, dar banii nu apar în cont.
De cele mai multe ori părintele care crește copilul rămâne blocat, convins că hotărârea este doar o bucată de hârtie și că nu se mai poate face nimic. În realitate, legea pune la dispoziție instrumente destul de puternice, atât civile cât și penale, iar cine le folosește corect și la timp are șanse reale să recupereze banii.
Înainte de a vorbi despre recuperare, merită lămurit cum se stabilește suma, pentru că multe conflicte pornesc din neînțelegerea acestui mecanism. Codul civil prevede la art. 529 că întreținerea datorată de părinte se stabilește până la un sfert din venitul său lunar net pentru un copil, până la o treime pentru doi copii și până la jumătate pentru trei sau mai mulți copii, fără ca totalul obligațiilor de întreținere să poată depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Sunt limite maxime, nu sume automate, iar instanța le raportează la nevoile concrete ale copilului și la posibilitățile reale ale debitorului.
Un aspect esențial, ignorat frecvent, este că lipsa unui loc de muncă declarat nu îl scutește pe părinte de obligație: practica judiciară raportează în astfel de situații cuantumul la salariul minim net pe economie, tocmai pentru ca nedeclararea veniturilor să nu se transforme într-un avantaj.
La fel, veniturile obținute în străinătate, cele din chirii, din activități independente sau din drepturi de autor intră în calcul, dacă pot fi dovedite.
Un al doilea reper important este data de la care se datorează pensia. Potrivit art. 532 din Codul civil, întreținerea se datorează de la data cererii de chemare în judecată, iar pentru trecut se poate acorda numai dacă introducerea cererii a fost întârziată din culpa debitorului.
Când hotărârea există, dar plata nu vine, prima cale este executarea silită, și este o cale mult mai eficientă decât își imaginează majoritatea oamenilor. Hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit pensia constituie titlu executoriu, ceea ce înseamnă că se poate merge direct la un executor judecătoresc, fără un nou proces. Instrumentul cel mai des folosit este poprirea pe venituri, iar aici legea este vizibil mai severă decât în cazul altor datorii.
Atenție însă la un termen care surprinde neplăcut multe persoane: dreptul de a cere executarea silită se prescrie în trei ani. Ratele de pensie mai vechi de acest interval, pentru care nu s-a făcut nimic, nu mai pot fi recuperate.
Dincolo de latura civilă există o pârghie pe care părinții o descoperă adesea prea târziu, deși este cea care produce cele mai rapide rezultate. Neplata, cu rea-credință, timp de trei luni CONSECUTIV, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească sau notarială constituie infracțiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 378 din Codul penal și pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Elementul-cheie al acestei infracțiuni nu este simpla neplată, ci reaua-credință. Nu vorbim despre părintele care, în mod real și dovedit, nu are absolut nicio posibilitate de plată, ci despre cel care avea sau putea avea venituri și a ales să nu plătească. Instanțele rețin constant reaua-credință atunci când debitorul lucra ori putea lucra în perioada respectivă și, cu toate acestea, nu și-a executat obligația stabilită prin hotărâre.
Aici apare partea pe care puțini o cunosc și care explică de ce plângerea penală funcționează atât de bine în practică. Codul penal prevede expres că fapta nu se pedepsește dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul își îndeplinește obligațiile, iar dacă plata intervine mai târziu, dar până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, instanța dispune amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării sub supraveghere, chiar dacă nu ar fi îndeplinite condițiile obișnuite. Cu alte cuvinte, legea îi oferă debitorului o ieșire clară, condiționată de plată.
O situație aparte, tot mai frecventă, este cea a debitorului plecat din țară.
Ideea că „dacă este în Italia sau în Germania nu se mai poate face nimic” este falsă. La nivelul Uniunii Europene se aplică Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind obligațiile de întreținere, care permite recunoașterea și executarea hotărârii românești în statul unde locuiește debitorul, prin intermediul autorităților centrale. Procedura este gratuită pentru creditorul-copil și se derulează prin autoritatea statului solicitat, care poate proceda inclusiv la reținerea din salariu. Pentru state din afara Uniunii Europene poate fi aplicabilă Convenția de la Haga din 2007, în măsura în care statul respectiv este parte. Este o procedură mai lentă decât executarea internă, dar funcțională.
Merită menționat și că pensia stabilită la un moment dat nu rămâne bătută în cuie. Codul civil permite, la art. 531, modificarea cuantumului atunci când se schimbă mijloacele celui care plătește sau nevoile celui care primește. O pensie fixată în urmă cu opt ani, când copilul era la grădiniță și tatăl câștiga salariul minim, nu mai are legătură cu realitatea unui adolescent și a unui părinte care între timp are venituri semnificativ mai mari. Cererea de majorare se judecă separat și este, la rândul ei, scutită de taxă de timbru.
Închei cu o precizare care previne multe greșeli costisitoare. Când plățile încetează, reacția firească a părintelui care crește copilul este să blocheze legăturile personale ale celuilalt părinte cu minorul. Din punct de vedere juridic, cele două obligații sunt independente: dreptul copilului la întreținere și dreptul lui de a păstra legături personale cu ambii părinți nu se condiționează reciproc. Împiedicarea acestor legături poate atrage răspunderea celui care o face și, în practică, slăbește poziția în orice proces ulterior privind autoritatea părintească sau locuința minorului. Reacția corectă nu este represalia, ci demersul judiciar făcut prompt și documentat: executare silită pentru sumele restante, plângere penală acolo unde reaua-credință este evidentă și, dacă situația o cere, cerere de majorare a pensiei.
