O percheziție domiciliară începe, de regulă, dimineața, fără avertisment, și se desfășoară într-un interval în care nimeni nu gândește limpede. Exact în acele ore se consemnează documentele care vor decide mai târziu ce probe rămân la dosar și ce probe sunt excluse. Codul de procedură penală prevede un set precis de reguli, intervale orare, dreptul de a cere prezenta unui avocat, conținutul procesului-verbal, durata reținerii, iar cunoașterea lor nu este un detaliu teoretic.
Percheziția domiciliară se efectuează numai în baza unui mandat emis de judecătorul de drepturi și libertăți, la cererea procurorului, în cursul urmăririi penale. Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, iar încheierea de respingere nu este supusă căilor de atac. În cursul judecății, percheziția se dispune de instanța învestită cu judecarea cauzei.
Mandatul are un conținut obligatoriu și două limite care se verifică imediat:
- perioada de valabilitate, care nu poate depăși 15 zile de la emitere;
- folosirea o singură dată — mențiunea trebuie să figureze în chiar cuprinsul mandatului.
Mandatul descrie locul unde se efectuează percheziția, scopul ei și, dacă este cunoscut, numele persoanei la domiciliul căreia se face. O nouă cerere pentru același loc poate fi formulată doar dacă au apărut sau s-au descoperit fapte ori împrejurări noi, necunoscute la soluționarea cererii anterioare.
Daca mandatul nu precizeaza in mod corect adresa, aici apare o prima problema.
Percheziția domiciliară nu poate începe înainte de ora 6:00 sau după ora 20:00. Excepțiile sunt limitate la infracțiunea flagrantă și la situația în care percheziția urmează a se efectua într-un local deschis publicului la acea oră. Textul vizează momentul începerii deoarece o percheziție începută legal poate continua și după ora 20:00.
Înainte de începere, persoana percheziționată este informată că poate solicita prezența unui avocat. Dacă o solicită, începerea percheziției se amână până la sosirea avocatului, dar cel mult două ore de la momentul comunicării acestui drept.
Organul judiciar are obligația de a solicita, înainte de începerea percheziției, predarea de bunăvoie a persoanelor sau obiectelor căutate. Dacă acestea sunt predate, percheziția nu se mai efectuează. Este o prevedere adesea ignorată, deși poate limita semnificativ amploarea intervenției.
Persoana percheziționată poate fi asistată sau reprezentată de o persoană de încredere. În paralel, organele judiciare pot restrânge, dacă este necesar, libertatea de mișcare a celor prezenți și accesul altor persoane în locul percheziționat, pe durata efectuării acesteia.
Activitățile desfășurate în timpul percheziției se consemnează într-un proces-verbal care trebuie să cuprindă, printre altele: ora de începere și ora de încheiere, cu menționarea întreruperilor; datele și calitatea tuturor persoanelor prezente; mențiunea că persoana percheziționată a fost informată despre dreptul de a contacta un avocat; descrierea detaliată a locului și a condiţiilor în care au fost descoperite și ridicate obiectele sau înscrisurile, cu enumerarea lor; obiecțiunile și explicațiile participanților; mențiuni despre înregistrările audio-video sau fotografiile efectuate; obiectele lăsate în păstrare.
Dupa perchezitie, reținerea poate fi dispusă de organul de cercetare penală sau de procuror, pentru cel mult 24 de ore. Ordonanța trebuie să menționeze ziua și ora la care reținerea începe și ziua și ora la care se sfârșește. Din durată nu se socotește timpul strict necesar conducerii persoanei la organul judiciar.
