O ofertă de muncă în Germania, o casaotie incheiataîn Italia, revenirea la familia extinsă din Spania, motivele pentru care un părinte vrea să se mute cu copilul în altă țară sunt, de regulă, întemeiate. Problema juridică apare atunci când celălalt părinte nu este de acord. Plecarea fără acordul lui nu este o simplă neînțelegere de familie: poate fi calificată drept deplasare ilicită în sensul Convenției de la Haga și poate conduce la o hotărâre de înapoiere a copilului în România. Articolul explică exact ce este permis, ce se obține în instanță și ce riscuri există.
Regula din Codul civil este că, după divorț, autoritatea părintească se exercită în comun de ambii părinți. Exercitarea exclusivă de către un singur părinte este excepția, dispusă de instanță doar pentru motive temeinice. Faptul că locuința copilului a fost stabilită la mamă sau la tată nu transformă acel părinte în singurul decident.
De aici decurge o consecință pe care mulți părinți o descoperă prea târziu: hotărârea de divorț care stabilește locuința copilului la unul dintre părinți nu include și dreptul de a-l muta în altă țară.
Potrivit art. 497 alin. (1) din Codul civil, dacă schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care acesta locuiește, afectează exercițiul autorității părintești sau al unor drepturi părintești, ea nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte. O mutare în altă țară afectează, practic întotdeauna, programul de legături personale al părintelui rămas în România — deci intră sub incidența textului.
În caz de dezacord, alin. (2) prevede că hotărăște instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, după ascultarea părinților, cu luarea în considerare a concluziilor raportului de anchetă psihosocială și cu ascultarea obligatorie a copilului, în condițiile art. 264 Cod civi.
Pentru o vacanță, o vizită sau o deplasare temporară, regimul este cel al liberei circulații. Când minorul cetățean român iese din țară însoțit doar de unul dintre părinți, este necesară declarația autentică a celuilalt părinte, din care să rezulte acordul expres privind deplasarea, statul sau statele de destinație și perioada călătoriei. Când copilul călătorește cu o altă persoană (bunic, rudă, antrenor, cadru didactic), se cere, de regula, acordul ambilor părinți.
Refuzul nu blochează definitiv deplasarea. Art. 486 Cod civil prevede că, ori de câte ori există neînțelegeri între părinți privind exercițiul drepturilor sau îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Practic, se formulează o cerere prin care se solicită instanței să suplinească acordul părintelui care refuză.
Pentru o plecare urgentă se poate recurge la ordonanța președințială, care se judecă rapid, dar dispune doar măsuri provizorii.
Plecarea cu copilul în altă țară fără acordul celuilalt părinte și fără hotărâre judecătorească constituie, în termenii Convenției de la Haga, o deplasare ilicită.
Elementele esențiale ale mecanismului juridic:
- Termenul de un an (art. 12). Dacă cererea este introdusă în mai puțin de un an de la deplasare, autoritatea dispune înapoierea imediată. După un an, înapoierea rămâne regula, dar partea care se opune poate dovedi că copilul s-a integrat în noul mediu.
- Excepțiile (art. 13). Înapoierea poate fi refuzată dacă se dovedește că părintele solicitant nu exercita efectiv custodia ori a consimțit la deplasare, sau că există un risc grav ca înapoierea să expună copilul unui pericol fizic ori psihic sau să îl plaseze într-o situație intolerabilă. Instanța poate refuza înapoierea și atunci când copilul se opune și a atins o vârstă și o maturitate la care opinia sa trebuie luată în considerare. În practică, aceste excepții sunt interpretate restrictiv.
- Regulamentul (UE) 2019/1111, aplicabil de la 1 august 2022 între statele membre, suprapune Convenției un regim și mai strict: competența rămâne, ca regulă, la instanțele statului în care copilul își avea reședința obișnuită, procedurile de înapoiere sunt accelerate, iar ascultarea copilului capabil de discernământ este consolidată.
Cererile formulate în temeiul Convenției sunt scutite de taxe, iar reclamantul beneficiază de asistență juridică gratuită în condițiile legii, independent de situația sa financiară.
Prezentul articol are caracter general de informare și reflectă legislația în vigoare la data publicării. Nu constituie consultanță juridică și nu poate substitui analiza individuală a unui dosar. Soluțiile instanțelor diferă în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
